Cercetatorii suedezi creează iluzia celui de-al treilea braţ

Oamenii de ştiinţă ai Institutului Karolinska din Stockholm au demonstrat cum este posibilă manipularea creierului spre a-l face să creadă că trupul pe care îl coordonează are trei braţe.

Cercetătorii au reuşit să determine mai mulţi voluntari sănătoşi să creadă că au un membru suplimentar, prin atingerea concomitentă a mâinii drepte a fiecarui subiect şi a unei proteze din cauciuc sub formă de mână cu câte o mică pensulă, sincronizând aproape perfect cele două mângâieri.

„Fenomenul ce are loc într-un astfel de exerciţiu este conturarea unui conflict în creier privitor la care dintre mâinile drepte îi aparţine trupului participantului la experiment”, susţine Arvid Guterstam, unul dintre cercetătorii din spatele studiului.

Se credea iniţial că encefalul selectează doar una dintre cele două mâini drepte ca aparţinând corpului său, presupunând că este cea reală. Totuşi, cercetătorii au descoperit cu surprindere că sistemul nervos central rezolvă conflictul acceptând ambele membre ca parte a imaginii trupului, iar subiectul experimentează astfel senzaţia unui al treilea braţ.

Pentru a stabili că proteza era cu adevărat asumată de subiect ca un al treilea apendice în timpul experimentelor, un cercetător a „ameninţat” cu un cuţit de bucătărie atât mâna din cauciuc cât şi pe cea reală, măsurând nivelul de transpiraţie al palmei adevărate ca pe un răspuns psihologic la acestă provocare.

Rezultatele au demonstrat că subiecţii au menifestat acelaşi răspuns de stres atunci când braţul-proteză era ameninţat ca şi atunci când era vorba de mâna lor, dar numai atunci când pe post de braţ drept era folosită o proteză corectă din punct de vedere anatomic, şi nu una cu forma mâinii stângi ori proteza unui picior.

Studiul a implicat 154 de voluntari sănătoşi şi se speră ca rezultatele obţiunute să sprijine crearea de noi aplicaţii în cercetarea protezelor. Ar fi posibil, în viitor, ca un pacient cu o porţiune de trup paralizată sau amputată să simtă proteza ataşată ca pe o parte din sine.

Două planete pe aceeaşi orbită?

Un sistem solar neobişnuit a fost detectat de telescopul Kepler, în cursul misiunilor sale de căutare a unor noi planete. „Originalitatea” ansamblului constă în faptul că două dintre planetele sale par să se rotească, în jurul stelei lor, pe aceeaşi orbită.

Sistemul solar, numit KOI-730, cuprinde patru planete, dintre care două se deplasează pe aceeaşi traiectorie, cu un decalaj constant de 60 de grade între ele, dând ocol stelei centrale a sistemului în 9,8 zile.

Dacă descoperirea va fi confirmată de observaţiile viitoare, ea ar putea veni în sprijinul unei controversate ipoteze privind evoluţia propriului nostru sistem solar şi formarea satelitului natural al Terrei, Luna.

Conform acestei ipoteze, Luna s-ar fi format la aproximativ 50 de milioane de ani după formarea Sistemului Solar, prin coliziunea dintre Pământ şi un alt corp ceresc, de mărimea planetei Marte, denumit de astronomi Theia.

Există astronomi care susţin că această coliziune ar fi putut avea loc numai dacă Theia s-ar fi găsit pe aceeaşi orbită cu Pământul, într-unul dintre aşa-numitele puncte Lagrange, la 60 de grade de Terra.

Copacul Vieţii – un fenomen natural misterios (FOTO).

Copacul Vieţii – un fenomen natural misterios (FOTO)

Înălţându-se solitar în inima deşertului, la kilometri distanţă de orice sursă de apă şi de orice altă formă de vegetaţie, Copacul Vieţii, din Bahrain, este manifestarea unuia dintre cele mai remarcabile fenomene naturale din lume.

Copacul Vieţii se află la doi kilometri de Jebel Al Dukhan (Muntele de Fum) – punctul cel mai înalt al ţării – şi creşte pe un deal nisipos înalt de 25 de metri. Misterul supravieţuirii acestui organism în condiţii atât de vitrege este deja legendar în rândul locuitorilor Bahrain-ului, atrăgând curioşi din toate colţurile lumii.

Minunea naturală veche de patru secole i-a uimit şi pe oamenii de ştiinţă vreme de mulţi ani şi, deşi au fost emise câteva posibile teorii care să explice fenomenul, acesta rămâne enigmatic. Unii au argumentat că pomul şi-ar întinde rădăcinile foarte adânc şi pe o suprafaţă foarte mare sub pământ, ajungând la surse de apă neştiute, însă nimeni nu a dovedit acest fapt.

Fireşte, localnicii au propriile explicaţii pentru Copacul Vieţii, explicaţii care nu ţin de ştiinţă. Mulţi dintre ei cred că arborele marchează locul Gradinii Edenului, în timp ce beduinii sunt convinşi că acesta a fost binecuvântat de Enki, zeul sumerian al apei. Este uimitor cum Sharajat-al-Hayat, aşa cum îl numesc arabii, a crescut continuu vreme de 400 de ani.

Cel mai mic computer din lume măsoară un milimetru pătrat!

Cel mai mic computer din lume măsoară un milimetru pătratv

Cercetătorii au creat cel mai mic sistem computerizat din lume pentru a trata pacienţii suferinzi de glaucom. Având dimensiunea de numai 1 mm pătrat, micul dispozitiv înzestrat cu funcţia de monitorizare a presiunii se implantează în globul ocular al unei persoane.

În pofida dimensiunilor, computerul miniatural înglobează un ultra microprocesor de putere mică, un senzor de presiune, un acumulator subţire cât o folie, o celulă fotovoltaică şi un emiţător radio cu antenă ce poate transmite date unui dispozitiv de citire extern.

Potrivit creatorilor prof. Dennis Sylvester, prof. David Blaauw şi prof. David Wentzloff, de la Universitatea din, unitatea computerizată, nedenumită încă, nu necesită reglarea manuală a semnalului radio pentru sincronizarea cu o reţea wireless de computere.

De asemenea, mai spun savanţii, o reţea extinsă alcătuită din asemenea unităţi ar putea ajunge într-o zi să monitorizeze nivelul poluării şi integritatea structurală, ar putea deveni sisteme de supraveghere şi chiar conferi inteligenţă şi detectabilitate, virtual, oricărui obiect.

Procesorul care intră în componenţa dispozitivului de monitorizare oculară este a treia generaţie de cip Phoenix pus la punct de cercetătorii Universităţii Michigan, care foloseşte un design unic şi un sistem inteligent de gestionare a energiei, pentru a menţine un consum redus. Acest nou sistem se activează la fiecare 15 minute pentru a face măsurători, la un consum de aproximativ 5,3 nanowatti.

Pentru a i se reîncărca acumulatorii, dispozitivul necesită o expunere zilnică de zece ore la lumină artificială sau 1,5 ore de lumină solară. Dispune de o capacitate de stocare echivalentă cu informaţia pe care o pote acumula într-o săptămână întreagă.

Ce fac maimuţele pentru a fi sexy?

Orice efort pentru mult râvnita împerechere, nu merită precupeţit în lumea maimuţelor capucin din Amazonia. În urma procesului evolutiv de milioane de ani, masculii acestei specii au descoperit secretul suprem prin care devin irezistibili pentru partenerele lor cu blană şi coadă lungă. Macho-menii din coronamentul copacilor urinează în palme după care se freacă peste tot pe corp. Doamnele capucin se dau în vânt după ei…

Spre surprinderea cercetătorilor acest tip de comportament a fost documentat nu doar la cele câteva specii de maimuţe capucin, ci şi la maimuţele urlătoare, maimuţele veveriţe şi maimuţele cu mantie.

Până în prezent se credea că prin împrăştierea propriei urine pe întregul corp, maimuţele îşi reglează temperatura corporală sau devin mai uşor de identificat pentru ceilalţi membri ai grupului.

Dar un nou studiu al bizarului comportament, efectuat de specialiştii din cadrul Universităţii Trinity din San Antonio, Texas, a demonstrat că activitatea creierului unei femele de maimuţe capucin, devine mult mai intensă după ce aceasta a mirosit urina de pe trupurile masculilor maturi sexual.
Se pare că nivelul concentraţiei de testosteron din urina masculilor, transmite informaţii preţioase femelelor despre statutul social al pretendentului.

CIA dezvăluie bizarele dispozitive ale agenţilor speciali!

CIA dezvăluie bizarele dispozitive ale agenţilor speciali (FOTO)

CIA (Agenţia Centrală de Informaţii a SUA) a lansat concomitent, la jumătatea lunii februarie, un website şi pagini de YouTube şi Flickr prin intermediul cărora a făcut publice mai multe tipuri de dispozitive reale aflate în dotarea foştilor agenţi speciali, echipamente ce rivalizează cu instrumentarul spionului 007 din seria James Bond.

Conform reprezentanţilor agenţiei, „expoziţiile” create contribuie la umanizarea CIA în ochii publicului larg, precum şi la crearea unor legături între cetăţeni şi Agenţie, pe baza conţinutului informaţional pus la dispoziţie de serviciul special american.


Acesta este Charlie. Biroul de Tehnologii şi Programe Avansate al CIA a dezvoltat acest vehicul submersibil
nepilotat (UUV) pentru a studia tehnologia robotică acvatică. Charlie este prevăzut cu o carcasă rezistentă
la presiune, cu sistem de balast şi de comunicaţii, precum şi cu un mecanism de propulsie în coadă.

Astfel, canalul de YouTube (http://www.youtube.com/user/ciagov) oferă o gamă de „tururi” interesante şi istorii succinte ale agenţiei de spionaj. De departe însă, cea mai intrigantă este galeria foto publicată pe Flickr (http://www.flickr.com/photos/ciagov), unde se prezintă câteva dintre cele mai ciudate şi spectaculoase aparate folosite de agenţi după cel de-al Doilea Razboi Mondial.


Dispozitivul de extragere a scrisorii a fost folosit în al Doilea Război Mondial pentru a intercepta informaţii
fără ca expeditorul sau destinatarul unui plic poştal să îşi dea seama de această violare.

Între aceste dispozitive se numără, fireşte, nelipsitul kit pentru spioni – camere miniaturale, aparate de ascultare, maşinării pentru decodat, precum şi obiecte la care nici chiar cei mai inspiraţi teoreticieni ai conspiraţiei nu se gândesc.


Clemele dispozitivului puteau fi introduse în plic fără a rupe sigiliul sau a distruge lipitura, pentru a rula
scrisoarea în jurul „antenelor” metalice şi a o extrage pentru inspectare.

Unul dintre cele mai ingenioase dispozitive dezvăluite este „aparatul de citire a scrisorilor”, un fel de instrument de apucare, care poate fi introdus printr-o laterală a unui plic fără deschiderea acestuia. Conţinutul plicului poate fi apoi rulat în jurul clemelor subţiri şi extras pentru inspectare. După ce informaţia a fost luată la cunoştinţă, scrisoarea poate fi reintrodusă în plic şi livrată mai departe.


Accesorii indispensabile: „Burghiul Abdominal”, un aparat de forare proptit ferm în stomac putea fi folosit
pentru a crea mici găuri destinate amplasării dispozitivelor de ascultare. De asemenea, fisa de un dolar

din argint goală pe dinăuntru era o ascunzătoare extrem de eficientă, aproape nedetectabilă.

Şi mai există somnul Charlie, un peşte robotic telecomandat echipat cu aparate de comunicaţie, precum şi o libelulă robotizată („insectocopter”) la fel de ingenioasă, ambele menite să pătrundă în medii ostile şi să colecteze informaţii.


Spionul-libelulă: un alt dispozitiv inventat de Biroul de Cercetare şi Dezvoltare este „insectocopterul”. Acest
vehicul aerian nepilotat este bunicul dronelor moderne, mult discutate şi răspândite astăzi.

Cele două dispozitive din urmă au fost dezvoltate de Biroul pentru Cercetare şi Dezvoltare al CIA în anii ’70, însă eventuala lor întrebuinţare rămâne în continuare o informaţie confidenţială. Trimiterea în teren a libelulei este în mod special improbabilă, pretinde sursa, deoarece în urmă cu 40 de ani cea mai mică foto/video-cameră era de două ori mai voluminoasă şi de cel puţin trei ori mai grea decât „insecta”.


Camera cât o cutie de chibrituri a fost proiectată de compania Eastman Kodak, pentru predecesorul CIA,
Biroul
de Servicii Strategice(OSS).

De menţionat este şi „porumbelul fotograf„, folosit de CIA pentru a survola anumite zone de interes. Aşa cum o sugerează şi numele său, în cadrul acestei metode, unui porumbel îi era ataşat un dispozitiv fotografic, iar pasărea era trimisă în survol deasupra unei zone de interes, acolo unde camera capta imagini la intervale regulate. Porumbelul revenea apoi la dreosrul său, iar filmul era recuperat şi procesat. Desigur, multe secrete rămân în continuare bine ascunse, dar iniţiativa recentă a CIA este într-adevăr o introspecţie fascinantă în universul Agenţiei.


Camere cu ceva în plus: camera-porumbel era ataşată de piciorul păsării cu acelaşi nume, antrenată să
zboare pe deasupra ţintelor inamice, în timp ce filmul miniatural pe care se impregnau imaginile era bine
ascuns încât să nu poată fi descoperit prin eventuala capturare a spionului zburător.


„Colţul-babei”, oricum ar fi fost aruncat, ateriza cu unul dintre ţepi în sus pentru a sparge cauciucurile oricărui
vehicul, în timp ce spinul denumit „lansarea morţii” era folosit pentru a îngropa în pământ dispozitivele de
comunicaţie folosite de agenţi.


Ţigări şi diafragme: o cameră miniaturală cu film de 35 mm construită în Elveţia este mascată de o
tabacheră modificată.

Celebra dilemă cu întâietatea oului sau a găinii a fost rezolvată

Celebra dilemă cu întâietatea oului sau a găinii a fost rezolvată de cercetătorii de la Universităţile Warwick şi Sheffield. Iar răspunsul este … găina! Pentru această descoperire ei au studiat modul de formare a cojii de ou împreună cu toate componentele sale, utilizând supercomputerul HECToR, unul din cele mai performante din UK, împreună cu softul și expertiza celor de la Numerical Algorithms Group. În urma cercetărilor s-a descoperit că proteina ovocledidin-17 (OC-17) joacă un rol esențial în formarea cojii și folosește la transformarea carbonatului de calciu în cristale de calcit, acționând ca un catalizator în creșterea rapidă a cojii de ou. Fără această proteină oul nu s-ar putea forma. Iar cum proteina OC-17 se poate găsi doar în ovarele găinii, se poate deduce destul de simplu că găina a fost înaintea oului.